Postcard-icon of Feodosie Levițchi
Item
Title
Postcard-icon of Feodosie Levițchi
Icoană tip vedere a lui Feodosie Levițchi
Открытка-икона Феодосия Левицкого
Description
This postcard icon portrays Feodosie Levițchi (Romanian spelling) or Teodosie Levitsky (in Russian) (1791-1845), of Balta (today’s Odessa Oblast, Ukraine). It was confiscated from a Bessarabian peasant in 1938 who had been charged with Inochentist propaganda and sentenced to 45 days imprisonment. Feodosie was an important figure for the Inochentist movement as Inochentie of Balta (1875-1917) was instrumental in sponsoring the cult of his deceased predecessor and distributed mass produced icons (like the one seen here) and miracle stories across Ukraine and Bessarabia to encourage pilgrims to visit for the tomb and then later the monastery of Feodosie Levițchi founded to house his relics. Levițchi was eventually canonised by the Russian Orthodox Church in 2009, over 100 years after the the campaign for his canonisation was first launched.
Levițchi was born in the village of Korytna in Podolia, today’s Ukraine. He became a priest in 1815 and was ordained in the Church of Saint Nicholas in Balta. Levițchi soon became known for the power of his improvised preaching and, following the death of his wife in 1818, he dedicated himself to delivering increasingly apocalyptic sermons. He lived as a hermit and spent long hours in prayer, eventually writing a study which he sent to Tsar Alexander I via Alexander Nikolayevich Golytsin, the Tsar’s conservative Education minister. The Tsar enjoyed the work so much that on the 3rd May 1823 Levițchi was invited to Saint Petersburg. Levițchi seems to have had a powerful effect on Golytsin and he became a regular visitor to the priest who was soon presented to the Tsar who was reported to have been “very happy and grateful for his work in the name of God” and gave him permission to continue to spread his teachings. In the summer, he left Saint Petersburg but continued to write to the Tsar. Levițchi’s fame grew but his association with Golytsin, who was accused by powerful enemies of being a Freemason was to be his downfall. Levițchi asked for permission to return to Podolia but his request was denied and he was instead exiled to a monastery on an island on lake Ladoga where he was kept under close supervision. When he was eventually released in 1827 following the death of Alexander and enthronement of Nicholas I, he returned to Balta. There he returned to his old position in the Church of Saint Nicholas. He built a modest hostel there to offer shelter to the poor, orphans and the sick. He died on 9th March 1845. In 1909, under unusual circumstances, Inochentie of Balta, took charge of removing Levițchi’s relics from his family plot to the sanctuary of the new monastery in Balta. From this point forward, the cult of Levițchi grew exponentially under the direction of Inochentie of Balta.
For related entries see:
Levițchi was born in the village of Korytna in Podolia, today’s Ukraine. He became a priest in 1815 and was ordained in the Church of Saint Nicholas in Balta. Levițchi soon became known for the power of his improvised preaching and, following the death of his wife in 1818, he dedicated himself to delivering increasingly apocalyptic sermons. He lived as a hermit and spent long hours in prayer, eventually writing a study which he sent to Tsar Alexander I via Alexander Nikolayevich Golytsin, the Tsar’s conservative Education minister. The Tsar enjoyed the work so much that on the 3rd May 1823 Levițchi was invited to Saint Petersburg. Levițchi seems to have had a powerful effect on Golytsin and he became a regular visitor to the priest who was soon presented to the Tsar who was reported to have been “very happy and grateful for his work in the name of God” and gave him permission to continue to spread his teachings. In the summer, he left Saint Petersburg but continued to write to the Tsar. Levițchi’s fame grew but his association with Golytsin, who was accused by powerful enemies of being a Freemason was to be his downfall. Levițchi asked for permission to return to Podolia but his request was denied and he was instead exiled to a monastery on an island on lake Ladoga where he was kept under close supervision. When he was eventually released in 1827 following the death of Alexander and enthronement of Nicholas I, he returned to Balta. There he returned to his old position in the Church of Saint Nicholas. He built a modest hostel there to offer shelter to the poor, orphans and the sick. He died on 9th March 1845. In 1909, under unusual circumstances, Inochentie of Balta, took charge of removing Levițchi’s relics from his family plot to the sanctuary of the new monastery in Balta. From this point forward, the cult of Levițchi grew exponentially under the direction of Inochentie of Balta.
For related entries see:
Icoana tip vedere îl înfățișează pe Feodosie Levițchi (Teodosie Levitsky în rusă) (1791-1845) de la Balta (în prezent, regiunea Odessa, Ucraina). Aceasta a fost confiscată de la un țăran basarabean în 1938, acesta fiind acuzat de propagandă inochentistă și condamnat la 45 de zile de închisoare. Feodosie a fost o personalitate importantă a mișcării inochentiste, dat fiind rolul esențial pe care Inochentie de la Balta (1875-1917) l-a jucat în susținerea cultului răposatului său predecesor, răspândind icoane produse în masă (ca cea de față) și povești despre miracolele înfăptuite de Feodosie în întreaga Ucraină și Basarabie pentru a încuraja pelerinii să-i viziteze mormântul și ulterior mănăstirea ridicată pentru a adăposti moaștele lui Feodosie Levițchi. Levițchi a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 2009, la mai bine de o sută de ani de la lansarea campaniei pentru canonizarea lui.
Levițchi s-a născut în satul Korytna din Podolia, astăzi în Ucraina. A devenit preot în 1815 și a fost hirotonisit la Biserica Sf. Nicolae din Balta. Levițchi a ajuns repede cunoscut pentru capacitatea de a improviza predici cu un impact puternic, predici care, după moartea soției sale în 1818, au căpătat un caracter apocaliptic tot mai pronunțat. Deși trăia ca un pustnic și își petrecea multe ore rugându-se, acesta a scris și un studiu pe care i l-a trimis țarului Alexandru I prin intermediul lui Alexander Nicolaevici Golitsin, conservatorul ministru al Educației. Țarului i-a plăcut atât de mult lucrarea încât, pe 3 mai 1823, Levițchi a fost invitat la Sankt Petersburg. Se pare că Levițchi i-a făcut o impresie atât de puternică lui Golitsin, încât acesta a devenit un vizitator regulat al preotului, prezentându-l la scurt timp pe Levițchi țarului care s-ar fi declarat „foarte mulțumit și recunoscător pentru munca sa în numele Domnului” și i-ar fi dat permisiunea de a-și propovădui învățăturile în continuare. În acea vară, Levițchi a părăsit Sankt Petersburgul, dar a continuat să-i scrie țarului. Faima sa a tot crescut, însă apropierea de Golitsin, acuzat de dușmani puternici că ar fi fost mason, avea să-i aducă dizgrația. Levițchi a cerut permisiunea să se întoarcă în Podolia, însă cererea i-a fost refuzată, fiind în schimb exilat la o mănăstire de pe lacul Ladoga unde era ținut sub strictă supraveghere. În 1827, în sfârșit eliberat după moartea lui Alexandru și înscăunarea lui Nicolae I, Levițchi s-a întors la Balta, la vechiul său post de la Biserica Sf. Nicolae. Aici a construit un mic azil care oferea adăpost săracilor, orfanilor și bolnavilor. A murit pe 9 martie 1845. În 1909, în circumstanțe excepționale, Inochentie de la Balta a exhumat moaștele lui Levițchi din locul de veci al familiei și le-a mutat în sanctuarul noii mănăstirii de la Balta. Din acest punct, cultul lui Levițchi a cunoscut o creștere exponențială sub îndrumarea lui Inochentie de la Balta.
Pentru consemnări similare, vezi:
Levițchi s-a născut în satul Korytna din Podolia, astăzi în Ucraina. A devenit preot în 1815 și a fost hirotonisit la Biserica Sf. Nicolae din Balta. Levițchi a ajuns repede cunoscut pentru capacitatea de a improviza predici cu un impact puternic, predici care, după moartea soției sale în 1818, au căpătat un caracter apocaliptic tot mai pronunțat. Deși trăia ca un pustnic și își petrecea multe ore rugându-se, acesta a scris și un studiu pe care i l-a trimis țarului Alexandru I prin intermediul lui Alexander Nicolaevici Golitsin, conservatorul ministru al Educației. Țarului i-a plăcut atât de mult lucrarea încât, pe 3 mai 1823, Levițchi a fost invitat la Sankt Petersburg. Se pare că Levițchi i-a făcut o impresie atât de puternică lui Golitsin, încât acesta a devenit un vizitator regulat al preotului, prezentându-l la scurt timp pe Levițchi țarului care s-ar fi declarat „foarte mulțumit și recunoscător pentru munca sa în numele Domnului” și i-ar fi dat permisiunea de a-și propovădui învățăturile în continuare. În acea vară, Levițchi a părăsit Sankt Petersburgul, dar a continuat să-i scrie țarului. Faima sa a tot crescut, însă apropierea de Golitsin, acuzat de dușmani puternici că ar fi fost mason, avea să-i aducă dizgrația. Levițchi a cerut permisiunea să se întoarcă în Podolia, însă cererea i-a fost refuzată, fiind în schimb exilat la o mănăstire de pe lacul Ladoga unde era ținut sub strictă supraveghere. În 1827, în sfârșit eliberat după moartea lui Alexandru și înscăunarea lui Nicolae I, Levițchi s-a întors la Balta, la vechiul său post de la Biserica Sf. Nicolae. Aici a construit un mic azil care oferea adăpost săracilor, orfanilor și bolnavilor. A murit pe 9 martie 1845. În 1909, în circumstanțe excepționale, Inochentie de la Balta a exhumat moaștele lui Levițchi din locul de veci al familiei și le-a mutat în sanctuarul noii mănăstirii de la Balta. Din acest punct, cultul lui Levițchi a cunoscut o creștere exponențială sub îndrumarea lui Inochentie de la Balta.
Pentru consemnări similare, vezi:
Subject
Material culture--Religious aspects
icons, Byzantine
icons
Creator
James A. Kapaló
Source
Archiva Națională a Republicii Moldova
ANRM-TMC3A - fond. Tribunalul militar al Corpului III armată, dosar. 738-1-6831
ANRM-TMC3A - fond. Tribunalul militar al Corpului III armată, dosar. 738-1-6831
Publisher
This project has received funding from the European Research Council (ERC) under the European Union’s Horizon 2020 research and innovation programme No . 677355
Date
1938
Rights
National Archive of the Republic of Moldova
Format
image/jpeg
Language
RU
Identifier
Archiva Națională a Republicii Moldova
ANRM-TMC3A - fond. Tribunalul militar al Corpului III armată, dosar. 738-1-6831
ANRM-TMC3A - fond. Tribunalul militar al Corpului III armată, dosar. 738-1-6831
Coverage
20th century
Moldova
Bibliographic Citation
James A. Kapaló, "Postcard-icon of Teodosie Levițchi / Teodosie Levitsky", http://hiddengalleries.eu/digitalarchive/s/en/item/413
Date Created
2020
